Secretul chinezesc?

Editorial de Alexandru Ganci

Noi am descoperit artele martiale chinezești din filmele cu Jackie Chan sau Bruce Lee. Doar ca filmele spun o poveste, nu si adevarul istoric. Din aceste filme a crescut mitul Shaolin si povestea legata de societatile secrete care luptau sa “Distrugă Dinastia Qing si sa readucă Dinastia Ming”. Cu toate astea lucrurile nu au stat chiar asa

Artele martiale chinezești pe care le vedem acum sunt o invenție moderna, au fost sistematizate după Revoluția Culturala și au eliminat cele mai multe elemente tradiționale, cele cu adevarat interesante și valoroase. Interesant este faptul ca si ceea ce vedem în filmele chinezești sunt stiluri inventate pentru coregrafie, sau stiluri preluate din sintezele perioadei 1910-1912.

Principalul responsabil de aceasta situație este unul dintre cei mai cunoscuți luptători din China, Hou Yuanjia. Nu întâmplator si despre viata sa apărut un film in 2006, în rolul principl fiind Jet Li. Hou Yuanjia a fost fondatorul primei asociații atletice dedicate artelor martiale, numita Jing Wu. Scopul asociației nu era competiția sau performața, ci educația fizica și morala, pentru ca în perioada respectiva China avea mari probleme de sănătate fizica a populației. De la ideile acestei asociații s-au născut artele martiale moderne chinezești și cinematografia din Hong Kong.

Care era însa situația înainte de acest moment? Cultura chineza a făcut mereu diferența intre funcționarul educat si luptător. Conform tradiției, intelectualul trebuie sa fie preocupat doar de problemele mintii, orice activitate fizica fiind “vulgara”, dacă adaugăm si consumul de opium, începem sa avem o imagine destul de clara.

Din acest motiv luptătorii si cei preocupați de activitatea fizica erau considerați ca fiind golani, bătăuși, oameni buni de nimic. Acest lucru a dus la o polarizare, o populație slăbita fizic și o elita militara, privata sau de stat. Cum funcționarii traiau mai ales din salariile de Curte, iar luptătorii din propriile afaceri a apărut si o zicala: “Cei săraci studiază literele, cei bogați artele martiale”. Cum școlile de arte martiale erau private și formate pe criterii de familie sau de afacere, tehnicile lor erau secrete și transmise doar în grupuri restrânse. Relațiile dintre Maestru și elevi respectau principiile confucianiste si erau ritualizate, iar metodele de lupta erau testate în situații concrete, cele mai multe școli fiind asociate cu securitatea persoanelor și mărfurilor. Cel mai celebru exemplu este cel al școlii Xing Yi Quan.

O alta enclava martiala a fost mereu Curtea Qing. Proveniți din Manciuria, cuceritorii Chinei își păstrau tradițiile de stepa, asemănătoare cu cele ale mongolilor, Împărații erau vânători excelenți, arcași extrem de performanți, iar educația lor fizica începea cu o forma de lupte libere, cu specific manciurian.

Pe măsura ce au devenit tot mai chinezi, manciurienii au renunțat la tradițiile lor și au început sa adopte metode locale, asa a ajuns Bagua Zhang sa fie metoda favorita de educație fizica de la curte. Ca o curiozitate Bagua Zhang era practicat si pentru faptul ca duce la o creștere a nivelului de testosteron, atât de necesar unui Împărat.

Cu toate acestea, cu excepția Curtii Imperiale si a Societăților Secrete, artele martiale nu era prea cunoscute publicului larg, asa ca decizia lui Hou Yuanjia a venit ca o încercare de salvare a sănătății publice, mai ales în perioada de după căderea Dinastiei Qing. Ideile sale au fost preluate de alte societăți similare, interzise în perioada Revoluției Culturale și apoi regăsite. Dar cum China este uriașa si diversa, Societățile Secrete au supraviețuit, la fel și tehnicile lor.

Acesta poveste ar trebui sa ne ajute sa facem o paralela intre China de acum un secol și Europa moderna, dar concluziile nu sunt datoria mea.