
Am urmarit postarile voastre de ceva vreme atat la noi pe pagina de Facebook cat si pe alte grupuri unde suntem “infiltrati” pentru a vedea ce va doriti sa vedeti si sa cunoasteti din istoria dar si din prezentul MMA.
Acesta este primul episod din seria saptamanala “Promotii de Poveste” si nu puteam incepe decat cu PRIDE FC, care in opinia mea, este nestemata de pret pe coroana Sportului Rege (care normal, nu este fotbalul).
Legendara, inegalabila, irepetabila….oare cum am putea sa numim aceasta promotie de MMA? Promotia in care au luptat (macar o data) legendele acestui sport care s-au retras, sunt pe cale sa o faca sau inca mai lupta in diverse alte promotii/discipline.
Cum incepem povestea?
https://youtube.com/clip/UgkxFvn1VQZwMB3sWzOMT3zxHvSFIJaG0yhk
Pride Fighting Championship a fost fondata de Nobuyuki Sakakibara si a luat nastere in Octombrie 1997. Avand la baza Pro Wrestling, entertainment si luptatori veniti din toate disciplinele, aceasta este promotia in care indiferent de rolul tau, trebuia sa fii un personaj, sa cuceresti publicul.
Probabil stiti cine batea la tobe in clipul de mai sus si probabil stiti si cine era vocea promotiei, sau “Pride Lady” cum i se spune lui Lenne Hardt.
Meciurile in cadrul acestei promotii se desfasurau in ring nu in cusca (octogon, hexagon) si aveau reguli putin diferite fata de ce vedem acum in UFC. Loviturile de cot erau interzise la sol dar erau permise cele de genunchi si picior la cap, cand adversarul era la sol.
Rundele aveau si ele un format diferit:
- meciurile normale aveau 3 runde: prima 10 minute, urmatoarele 2 cate 5, avand pauze de 2 minute intre runde
- Grand Prix cu mai multe meciuri in aceeasi zi: 2 runde: prima 10 minute, urmatoarea 5, pauze tot de 2 minute intre runde
In ce priveste discutia despre categoriile in care se desfaurau meciurile, avem 4 categorii si o zona fantezista in care puteam vedea meciuri intre luptatori cu o discrepanta colosala in ce priveste greutatea (Openweight).

Emmanuel Yarborough vs Daiju Takase
Revenind insa la ce este cel mai important, si anume luptatorii. Ne au incantat de-a lungul timpului nume precum : Anderson Silva, Antônio Rodrigo Nogueira, Antônio Rogério Nogueira, Fabrício Werdum, Maurício si Murillo Rua, Murilo Bustamante, Wanderlei Silva, Paulo Filho, Rickson, Royce, Renzo, Ralph Gracie, Carlos Newton, Jérôme Le Banner, Alistair Overeem, Shinya Aoki, Alexander Emelianenko, Fedor Emelianenko, Dan Henderson, Mirko Crocop si multi altii! (putem continua cu zeci de nume care au facut istorie in MMA).
In cadrul acestei promotii am avut rivalitati colosale intre luptatori dar si intre cluburi de MMA (Brazilian Top Team (BTT) si Chute Boxe Academy).
Aceste rivalitati au generat meciuri superbe care au fost sunt si vor fi printre cele mai frumoase din istorie.
Wanderlei Silva vs Ricardo Arona
Ricardo Arona vs. Shogun Rua
Unele meciuri au repezentat o rivalitate intre un luptator Kazushi Sakuraba si o intreaga familie, probabil cea mai importanta familie din MMA: Gracie.
Kazushi Sakuraba vs. Royce Gracie
Sakuraba vs Royler Gracie
Sakuraba vs Renzo Gracie
Chute Boxe vs Rampage Jackson
Wanderlei Silva vs Rampage Jackson + Shogun vs Rampage Jackson
Lasand cluburile de MMA si familiile de luptatori deoparte, unii sportivi au avut stiluri atat de “compatibile” incat au generat meciuri legendare.
Don Frye vs Yoshihiro Takayama
Wanderlei Silva & Kazushi Sakuraba
Wanderlei Silva & Kazushi Sakuraba 2
Wanderlei Silva & Kazushi Sakuraba 3
Rampage Jackson vs. Ricardo Arona
Fedor Emelianenko vs Kevin Randleman
Fedor Emelianenko vs Mirko CroCop
Si daca ati ajuns pana aici probabil ca stiti deja ca Pride a avut si laturi mai putin sclipitoare, chiar intunecate. Una dintre ele era faptul ca nu testau ba chiar mentionau luptatorilor ca nu vor fi teste anti-doping. Un exemplu de sportiv care a abuzat de substante interzise in timp ce era in PRIDE (documentat involuntar la inceput involuntar) este Mark Kerr, protagonistul unuia dintre cele mai cunoscute documentare despre MMA.
O alta parte si mai complicata a fost speculatia (unii spun fondata) ca in Japonia, unele promotii sunt controlate de Yakuza , in special Pride si ca UFC nu a putut continua promotia sub acelasi nume din cauza acestui motiv dar si a faptului ca majoritatea luptatorilor aveau contracte false/ilegale sau nu aveau deloc. Practic UFC cumparase o mare baza de date cu meciuri…si cam atat.
Un alt documentar care nu trebuie ratat este si A Decade of Pride Fighting in MMA, pe care il puteti vedea mai jos:
Daca v-a placut acest material, va rugam sa ne scrieti despre ce promotie de MMA ati vrea sa discutam si saptamana viitoare!
Pana atunci: PRIDE NEVER DIE!!!